VACCINĂRILE şi EFECTELE lor
DEZASTRUOASE
DEZASTRUOASE
- Partea a 3-a -
Această
masivă trecere în revistă a „lumii vaccinurilor”, văzută de după cortină, „în
culise”, oferă o imagine uneori dură, alteori parcă incredibilă, a modului în
care se produc, gestionează şi administrează aceste preparate extrem de
sensibile – cu adevărat „arme cu două tăişuri” !
În
lumina informaţiilor de până acum, parcă altfel este receptată opinia
referitoare la eficienţa vaccinării, larg răspândită prin presă.
Astfel,
se susţine că „statisticile Direcţiei de Sănătate Publică au demonstrat
eficienţa vaccinării : numărul cazurilor de îmbolnăvire în rândul copiilor
vaccinaţi a scăzut considerabil. Părinţii trebuie să se gândească la sănătatea
copiilor lor, mai ales că nu trebuie să plătească nimic. În plus, copiii
nevaccinaţi nu sunt primiţi în colectivităţi : creşe, grădiniţe, şcoli etc”. (!)
Înainte de alte comentarii,
este bine să conturăm şi o imagine succintă a diverselor „suporturi,
conservanţi” ce intră în compoziţia vaccinurilor, dintr-o lucrare de
specialitate, „Imunologia”, a unui specialist imunolog, Dr. Virgil
Păunescu :
ADJUVANŢII sunt
substanţe sau amestecuri de substanţe care amplifică răspunsul imun faţă de un
antigen. În general, antigenul este amestecat cu adjuvantul şi
administrat împreună. Un astfel de amestec se administrează pe cale subcutanată, niciodată intravenos.
Adjuvantul complet Freund este
format dintr-o emulsie de ulei şi
micobacterii moarte. Se foloseşte doar în experimente pe animale,
deoarece produce reacţie inflamatorie locală puternică, ca urmare a activării macrofagelor şi
limfocitelor. Un alt adjuvant este componenta muraminică din
constituţia peretelui micobacteriilor.
La om, suspensia de hidroxid de aluminiu este adjuvantul cel mai utilizat în
prepararea vaccinurilor.
Iată cum de timpuriu,
cantităţi apreciabile de ALUMINIU
(din adjuvantul din hidroxidul de aluminiu) ajung în trupul plăpând al
copilului, chiar şi la nou-născuţi. Iar despre efectele secundare nocive ale
acestuia, semnale de alarmă apar tot mai mult în ultimii ani – mai ales, ca
urmare a utilizării tot mai mari a cutiilor de sucuri şi bere din aluminiu.
De aceea, vaccinul
administrat, pe lângă infecţia virală sau bacteriană, prin aluminiul adjuvant
din compoziţia sa poate induce în timp şi o „banală” intoxicare chimică !
(...Acum, este comic
cum eu îmi ad-notez propriul text de acum 11 ani, cu o precizare legată de
acelaşi aluminiu de care am amintit
şi în postarea privitoare la „Precizia şi credibilitatea măsurătorilor radiestezice”, atunci când amicul radiestezist m-a ajutat să identific valorile reale ale Aluminiului din produsele cu ciuperca Ganoderma Lucidum ale unei anumite firme.
Acum realizez că acest
text, despre aluminiul din vaccinuri, îl scriam cu exact 7 ani înaintea
propriei „intoxicări” cu aluminiul din produsele Gano...
Iată inventivitatea
„băieţilor deştepţi” în a ne inunda cu substanţe care devin toxice în corp prin
dozele aplicate şi care acum sunt „aruncate” în forme tot mai sofisticate – de
la vaccinuri tot mai „performante”, până la produse naturiste de top...)
Dar, într-adevăr, nu în
această posibilă intoxicare chimică stă drama utilizării vaccinurilor.
Informaţiile
anterioare, sintetizate cel mai coerent în „Dosarele ultrasecrete”
ale lui Vladimir Alexe,
surclasează cu mult toate informaţiile de până atunci, provocând poate temeri,
posibil panică, legată de utilizarea vacinurilor.
Şi atunci, ajungem la
aceeaşi întrebare, ca şi în privinţa medicamentelor chimice alopate : Ce
facem dacă NU MAI FOLOSIM vaccinurile, CE PUNEM ÎN LOC ?
De fapt, întrebarea cea mai
importantă poate fi pusă astfel : „Sunt vaccinurile cea mai bună metodă de
stimulare, şi mai ales dezvoltare / evoluţie, a sistemului imunitar ?”.
Principiul ales – „a da cu bâta în capul paznicului adormit, ca să
se trezească şi să acţioneze în caz de pericol”, adică sistemul imunitar – reprezintă oare cea
mai bună, firească, naturală, dar mai ales eficientă metodă ?
Până la enunţarea propriei
noastre viziuni, oferim un ultim scurt fragment dintr-o revistă ştiinţifică din
Mai 2003, dintr-un articol intitulat „Al doilea HIV” :
”TERAPIA INTERMITENTĂ” (studiată
inclusiv de un grup de cercetători din Massachussetts), pe parcursul căreia pacientului
îi este întreruptă medicaţia în mai multe etape, ţinteşte amplificarea
reacţiei imunitare împotriva virusului HIV la bolnavii cu infecţii acute.
În
timpul terapiei, medicii întrerup periodic tratamentul antiviral, pentru a
permite sistemului imunitar să se mobilizeze şi să lupte singur cu boala.
Cei
care susţin această strategie spun că virusul este controlat, pentru că
sistemului imunitar i se “dă timp” să scoată la bătaie artileria grea,
reprezentată de celulele CD8, care distrug celulele infectate.
După o anumită perioadă de
teste, ”terapia intermitentă” s-a dovedit ineficientă şi chiar periculoasă.
Imediat după întreruperea medicaţiei, la cei mai mulţi dintre pacienţi
nivelurile virusului în sânge creşteau ameninţător.
Iată cum „terapia
intermitentă” se aseamănă până la identificare cu terapia preventivă a
vaccinării ! Administrarea intermitentă
a medicaţiei alopate antivirale, pentru a permite sistemului imunitar “să
se mobilizeze şi să lupte singur cu boala”, este asemănătoare
principiului de administrare a vaccinului : intermitent, periodic, pentru a
forţa sistemul imunitar “să se mobilizeze şi să lupte singur cu boala”.
Iar rezultatele acestei
terapii sunt concludente pentru corespondenţa noastră cu vaccinul : “ineficientă
şi chiar periculoasă”…
Concluzia, într-adevăr
firească, apare natural : vaccinarea este o metodă de protecţie parţială
şi relativă a organismului, dar cu preţul unor riscuri atât de mari, încât de
multe ori depăşesc beneficiile.
Riscul major este
conferit de STILUL metodei aplicate
: agresiv, brutal, de forţare şi
impunere sistemului imun a unui program de lucru intens şi de multe ori
bulversant – într-un cuvânt, antinatural (ca şi antibioticul) !
Această
stare de brutalizare a sistemului
imunitar este echivalentă cu instituirea
unui „regim
militar”, dur şi nemilos, ca o lege marţială ce lichidează pe oricine nu
cadrează cu regulile stricte impuse.
Această
agresare a vaccinului, asemenea medicamentelor chimice alopate, vine însă pe un
fond „paşnic”, al unui organism armonios şi armonizat cu Natura, sau se manifestă
pe un teren deja agresat de alţi factori externi, la fel de duri ?
Răspunsul
pare a fi la fel de simplu : alimentaţia tradiţională, denaturată, creează
un mediu agresat şi agresiv, propice
multiplicării microorganismelor patogene (alt subcapitol al „Tratatului pentru Alimentaţia Naturală…” va
aprofunda îndelung acest vast şi controversat subiect).
De
aceea, pe un asemenea fond, vaccinul nu mai este perceput atât de agresiv,
fiind deja „în mediul său”. Agresiunea acestuia, prin microbii atenuaţi injectaţi, nu
mai este percepută ca o notă discordantă, pentru organismul continuu agresat de
hrana denaturată şi adaptat la o continuă
producţie crescută de leucocite (celulele albe imunitare ale sângelui).
Astfel, capitolul de toxicologia prin tratament termic,
evidenţiază creşterea numărului de leucocite la valori impresionante, de 10.000,
în 10 minute, şi de 30.000 în 30 de minute (proces cunoscut
în literatura medicală de specialitate sub numelele de „LEUCOCITOZA DE DIGESTIE”) – şi aceasta după
fiecare masă tradiţională !
În schimb, pentru
organismul naturalizat cu hrana vie, naturală, organică, cu sistemul imunitar
liniştit, neagresat de 3 până la de 5 ori zilnic (numărul meselor
tradiţionale), primirea unui vaccin
clasic reprezintă o adevărată bombă atomică !
Dacă în primul caz,
detonarea bombei – în „deşertul” unui sistem imun afectat major
de hrana denaturată – nu are efecte catastrofale, pentru al doilea caz,
explozia deasupra „oraşului” palpitând de viaţă şi
prosperitate, va genera efecte de neimaginat pentru primul caz…
În cazul adultului sau
tânărului hrănit natural, sistemul imunitar, eliberat de stresul hranei
denaturate (şi, mai ales, primordial,
nebombardat cu „stresuri”
majore psiho-emoţionale), precum câmpul de protecţie
al unui sistem energetic performant, va proteja lejer şi eficient organismul
agresat de orice vaccin, oricât de nociv şi concentrat ar fi acesta.
Ca şi confirmare, este
interesant a se vedea exprimentul
cercetătorului care, aflând de hrana vie, după doi ani de practică îi testează „puterea” : înghite o fiolă de germeni liofilizaţi de bacili difterici,
fără a suporta nici un simptom neplăcut !
În schimb, organismul plăpând al nou-născutului,
chiar hrănit natural la sân, de către o mamă „naturistă”, face faţă mult mai greu asaltului vaccinului cu microbi atenuaţi, în
condiţiile unui sistem imunitar imatur,
cu un ficat aflat în icter fiziologic.
…Oare de ce trebuie să
i se mai dea un „pumn” în ficatul şi imaturului său
sistem imun, prin vaccinare ? ; nu-i suficientă palma peste dos, pe
care o primeşte în momentul naşterii, pe când este ţinut cu capul în jos ?…
De aceea, facem apel la
raţiunea şi înţelegerea profundă (bazată pe înţelepciune) a fiecărui medic şi
cadru medical adevărat, dincolo de interese sau credinţe fixe, de a fi extrem de prudenţi în recomandarea
administrării vaccinurilor, mai ales la copiii mici !
Ca organisme plăpânde,
ele vor fi primele agresate de „atacul la baionetă” al microbilor atenuaţi din vaccin…
Întrebarea finală care
se pune este, într-adevăr, „CE PUNEM IN LOC” ?
Dacă eliminăm
administrarea acestui preparat cu adevărat agresiv şi dur, dar văzut ca necesar
pentru asigurarea sănătăţii relative a organismului, atunci CE VOM FOLOSI PENTRU SIGURANŢA UNEI VIEŢI
LIPSITE DE „BOLI INFECŢIOASE” ?
Răspunsul final la
această întrebare finală poate fi deconcertant : „Pe fondul Alimentaţiei Naturale –
nimic !”.
Adică, în cazul unui
mod de viaţă natural, cel mai bun şi eficient vaccin este chiar ALIMENTAŢIA
NATURALĂ : nu se mai generează mediul de dezvoltare şi
proliferare al microbilor, iar aceştia, nemaiavând un mediu propice
dezvoltării, nu se vor mai putea multiplica, aşa cum se întâmplă în contextul
hranei denaturate.
Şi, chiar dacă vor fi
introduşi în organism un anumit număr de microbi, consideraţi chiar virulenţi,
super-patogeni, aceştia vor fi „măturaţi” rapid de vigurosul şi
eficientul sistem imunitar al organismului
hrănit (şi întărit) natural.
Aceasta
este rezolvarea cea mai simplă a „Poveştii”
cu „Balaurul” numit MICROB : „buzduganul” de decapitare al microbilor
(vaccinul) este înlocuit de „iarba fiarelor”, bagheta Alimentaţiei
Naturale, care domesticeşte orice sălbăticiune (microb)…
(Iar
această „iarbă a fiarelor”, ca o
adevărată Hrană cu Lumină, poate fi cel mai simplu şi accesibil instrument de a
ajuta la deschiderea Lacătului Inimii…)
Dar, despre „povestea”
microbilor, în alte articole !
MarYan
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu