Adrian PANAITE şi Cristian SIMA : 2 articole despre PETROLUL IEFTIN care îneacă Economia globală şi Căderea BURSELOR ASIATICE.

Adrian PANAITE şi Cristian SIMA

2 articole despre

PETROLUL IEFTIN care îneacă Economia globală

şi

Căderea BURSELOR ASIATICE

Nota MarYan :

După ce pe la finalul lunii Iunie şi începutul lui Iulie 2015 am prezentat (şi scris, în PoVestirile zilnice) o seamă de articole cu tentă economic-financiară, legate de situaţia generală a GREXIT-ului, care pe atunci se vedea a fi iminent (şi care, între timp, se pare că s-a amânat, doar „niţel”, în urma unor probabile presiuni internaţionale – s-a vehiculat faptul că au fost ameninţări la viaţa a deja fostului prim ministru grec Tsipras, care au determinat „întoarcerea cu 180 de grade” a acestuia în privinţa atitudinii faţă de „creditorii internaţionali” şi faţă de „revenirea la drahmă”, ceea ce a dus, până la urmă, şi la acest deznodământ, cu noi alegeri pentru 20 septembrie) – ei bine, acum revenim cu alte articole pe această temă.

De data aceasta, se pare că nu mai avem de-a face cu o „PoVeste” localizată (doar în Grecia), ci cu o acţiune în cascadă a „Spargerii bulei bursiere” globale, în care China pare a fi doar „vârf de lance”...

Detaliile le veţi afla în materialele următoare, precum şi în PoVestea care va urma (ca o Parte a Doua a „Vremurilor tulburi”).

Ceea ce doresc să precizez acum este faptul că informaţiile prezentate prin aceste două articole vin prin „Mainstream”, adică mass-media oficială (atât Revista „Capital”, cât şi ziarul „Evenimentul Zilei” făcând parte din Sistem, după cum puteţi vedea prin ştirile generale pe care le transmit), aşa că aceste informaţii par a fi cu atât mai „credibile”, în privinţa imaginii de ansamblu create atât în privinţa problematicii Petrolului, cât şi al dezastrului bursier global care se petrece, în prezent, în întreaga lume – aflate într-o strânsă inter-conexiune şi care ne arată cât de aproape suntem, acum, de acea Resetare Financiară Globală (care, repetăm, se va realiza cu adevărat abia DUPĂ EVENIMENT !).

De aceea, sursele informaţionale (din al doilea articol) de tipul „reporterului” Robert Turcescu şi a celui care răspunde, Cristian Sima (fost broker fugar din România, care a creat mari valuri prin acţiunile sale, şi care acum „s-a pocăit”, divulgând numeroase informaţii extrem de compromiţătoare despre oamenii politici şi nu numai din România, cu care a făcut numeroase afaceri – de fapt „tunuri”...) sunt, paradoxal, dovezi că ceea ce se transmite vin din surse alternative celor „oficiale” – care, iată, precum în vara lui 2008, aceste surse oficiale trâmbiţează în continuare că „totul este în regulă” şi că în România, momentan, „curge lapte şi miere”...

Dar haideţi să vedem ce ne transmit toţi aceştia, prin aceste „Radiografii” ale situaţiei financiare globale, din prezent :

Adrian PANAITE

Economia globală

se îneacă în PETROL IEFTIN

- 26 august 2015 -

Fundătură. Un preţ al ţiţeiului de peste 75 de dolari pe baril prăbuşeşte economia, iar un preţ sub acest nivel loveşte industria petrolieră, observă un analist.

Cotaţia internaţională a ţiţeiului de tip West Texas s-a apropiat de nivelul de 40 de dolari pe baril, un minim al ultimilor şase ani şi jumătate, însă aceasta pare a reprezenta nu atât un stimul pentru economia mondială, cât un simptom al slăbiciunii ei.

Industria petrolieră gâfâie, ţările exportatoare suferă, iar tensiunile geopolitice riscă să se escaladeze. Totul într-un tablou în care ameninţat este însuşi castelul datoriilor înălţat la cer tocmai pe asumarea unor creşteri viitoare susţinute de energia abundentă.

Scăderile s-au reluat cu putere încă din prima zi a săptămânii precedente, pe fondul unor date slabe din economia Japoniei, al treilea mare consumator de petrol din lume.

Nu este numai cererea cea care frânează. O producţie în creştere alimentează o piaţă saturată. Temerile legate de reintrarea petrolului iranian după ridicarea embargoului - preconizată a se realiza la deplinul potenţial din toamna lui 2016 - grăbeşte intrarea în piaţă a altor resurse de petrol ieftin.

Omanul tocmai a ajuns la o producţie record de un milion de barili de ţiţei pe zi, transmite Reuters.

„Povestea supraofertei rămâne intactă, ceea ce alimentează sentimentul bearish (de scădere)“, a declarat pentru agenţia de ştiri Carsten Fritsch, analist senior pentru industria petrolieră la banca germană Commerzbank, în Frankfurt.

Piaţa este masiv supra-alimentată cu petrolul ţărilor OPEC inundând oferta, punctează şi Andy Sommer, analist la Axpo Trading din Elveţia, citat de Bloomberg.

Către finalul săptămânii petrolul West Texas s-a apropiat de reperul de 40,50 dolari pe baril, cel mai coborât din ianuarie 2009 încoace.

Seth Kleinman, şef al strategiei pe energie a grupului bancar american Citi, observa din iunie a.c. scăderea cu aproape o treime a cotaţiei WTI, acesta fiind cel mai abrupt picaj de trei luni din 1983 încoace.

Perspectivele de revenire sunt mici

Preţul de desfacere scăzut coboară sub pragul de rentabilitate unele operaţiuni.

Acesta este contextul în care sondele cad precum spicele în America de Nord.

Statistica centralizată oferită de portalul companiei de servicii petroliere Baker Hughes, consultat de Capital, indica la închiderea ediţiei un nivel de 672 de zăcăminte petroliere în exploatare, faţă de nu mai puţin de 917 situri cu un an în urmă.

umărul operaţiunilor de extragere a gazului natural era de 211.

Ultima valoare săptămânală, paradoxal, a indicat un avans net de două exploatări. O explicaţie pentru acest lucru? Unele companii redeschid de nevoie aceste operaţiuni.

Forările s-au făcut pe datorii, iar obligaţiunile au scadenţe de plată. Datoriile cer fluxuri de numerar, iar firmele petroliere sunt silite să vândă ţiţei indiferent de preţ, transmite corespondentul CNBC.

Într-o intervenţie tot pentru postul de televiziune american, Dennis Gartman, autor al newsletter-ului pe teme bursiere „Gartman Letter“, spune că 90% din picajul cotaţiei petrolului deja s-a consumat, ceea ce ar fi vestea bună.

Partea proastă este că piaţa „bear“ ar putea continua mult timp, interval în care multe firme supraîndatorate din sectorul petrolier ar urma să dea faliment.

Spectrul falimentului bântuie exploatările

Deja preţurile coborâte afectează pe scară largă sectorul. La jumătatea lui iulie a.c. au completat procedurile de faliment firmele Sabine Oil şi Milagro Oil & Gas, conform Wall Street Journal.

Cum un raport al agenţiei de rating Moody‘s afirmă că, dacă preţurile coborâte la ţiţei se vor menţine, unele companii vor sucomba, portalul Investopedia a trecut la verificarea principalilor suspecţi. Candidaţii cei mai îndreptăţiţi la faliment, aleşi în funcţie de picajele din piaţă de peste 50% deja induse de investitori, sunt Energy XXI Ltd. (EXXI), Swift Energy Co. (SFY), Comstock Resources Inc. (CRK), Ithaca Energy Inc. (IAE), Ocean Rig UDW Inc. (ORIG), Goodrich Petroleum Corp. (GDP), EV Energy Partners LP (EVEP), Approach Resources (AREX), Exco Resources (XCO), Halcon Resources (HK), Magnum Hunter‘s (MHR), Midstates Petroleum (MPO), Rex Energy (REXX) şi SandRidge Energy (SD).

Alertă de recesiune la nivel mondial

În ceea ce-i priveşte pe investitorii care deja au poziţii de pariuri pe scădere (short) pe instrumentele derivate de petrol, aceştia ar trebui să şi le menţină, spune Stephen Schork, preşedinte al Schork Report.

Într-o intervenţie pentru Bloomberg TV, el a declarat că se aşteaptă ca preţul să coboare şi sub 40 de dolari pe baril, eventual chiar până în apropierea nivelului de 30 dolari pe baril.

Argumentul său? Ne apropiem de sfârşitul verii şi sezonul maxim de consum al ţiţeiului se apropie de sfârşit.

Datele publicate săptămâna trecută de Administraţia pentru Informaţii în Energie a SUA, indică un nou surplus de 2,62 milioane barili, care se adaugă pentru a forma stocuri de 456,2 milioane dolari, fiind cea mai mare creştere săptămânală din aprilie a.c. încoace. „Nu văd cum la acest moment în sezon, o mărire cu două milioane şi jumătate de barili a stocurilor poate fi considerată altfel decât bearish“, a declarat Hamza Khan, şef al strategiei pe mărfuri a grupului bancar olandez ING, citat de Financial Times.

Nu va fi scădere a producţiei până la sfârşitul anului, iar preţurile nu au cum să revină în aceste condiţii.

Cum interpretăm : ameliorare a marjelor de rafinare până la cel mai bun nivel al ultimilor şase ani, benzină mai ieftină la pompă în America şi avertisment că ceva nu este în regulă cu economia globală, rezumă Schork.

Asupra activităţii economice globale atrage atenţia şi Lance Roberts, fondator şi administrator al portalului StreetTalkLive, preluat de Zero Hedge.

El menţionează că Indicele CASS care măsoară transportul maritim cu cargouri a intrat în zona de la care declanşează alerte pentru recesiunea globală.

Cass Freight Index ar trebui, spune el, să fie considerat indicator cu grad relevanţă ridicat pentru comerţul internaţional, el măsurând tranzacţii de transport maritim în valoare de 26 miliarde dolari anual şi având o bază de date cu sute de nave mari operate de organizaţii cu cifre de afaceri între un milion de dolari şi un miliard de dolari.

Ţiţeiul poate aprinde tensiuni geopolitice

Preţul actual de 40 dolari pe baril al ţiţeiului este nivelul indicat în ianuarie a.c. de managerul de fonduri Jeffrey Gundlach ca punctul de alertă pentru noi tensiuni geopolitice

 „Să nu coboare la 40 de dolari deoarece va fi foarte, foarte rău pentru lume, nu numai pentru economie. Consecinţele geopolitice ar putea fi - să o spunem deschis - înspăimântoare“, declara pentru Finanz und Wirtschaft fondatorul DoubleLine şi fost administrator al unor active de peste 150 miliarde dolari pentru TCW Group până în anul 2013.

Petrolul dă foc piramidei datoriilor

Criza petrolieră actuală pune capăt şi propagandei privind impactul economic al ZĂCĂMINTELOR de ŞIST, spune James Howard Kunstler, blogger economic, preluat de Zero Hedge.

Petrolul de şist, spune el, se epuizează repede : nu se pot extrage niciodată mai mult de 100 de barili pe zi şi asta doar în primul an ; din al doilea an producţia se înjumătăţeşte, iar după patru ani abia se mai poate scoate ceva.

„Adevărul este că industria petrolului de şist nu a putut face profit nici la un petrol de 100 dolari pe baril“, scrie el.

Revoluţia fracturării hidraulice a început în jurul anului 2005 şi a fost finanţată prin obligaţiuni corporative cu risc mare şi randament ridicat.

Cea mai mare parte câştigurilor din anii trecuţi au venit din pasarea acestor titluri către următorii fraieri.

Acum, odată scăderea cu 50% a preţului petrolului în ultimul an, nu mai sunt perspective ca acele obligaţiuni să fie plătite.

Companiile petroliere au vrut să-şi păstreze dimensiunea, numărul de angajaţi şi furnizorii de servicii, fapt pentru care „au vândut“ în pieţe povestea revoluţiei zăcămintelor de şist.

Saga industriei din anii 2005-2015 a fost o „cascadorie a disperării“, însă industria petrolului a căzut şi nu-şi va mai reveni. „Niciodată!”

Aceasta ne lasă în faţa unei alte realităţi : tot petrolul disponibil (de şist, maritim, arctic) este scump.

Un preţ al ţiţeiului de peste 75 de dolari pe baril prăbuşeşte economia, iar un preţ sub 75 de dolari pe baril loveşte industria petrolieră, observă analistul.

Consecinţa se va transfera către piramida datoriilor construită în baza unor asumări că va fi o creştere asigurată de energia abundentă.

„De aceea SISTEMUL FINANCIAR IMPLODEAZĂ : nu mai putem împrumuta suficienţi bani din viitor pentru a putea susţine Jocul. Nu mai putem plăti nici măcar banii împrumutaţi până acum“, conchide Kunstler.

SURSA : http://www.capital.ro/economia-globala-se-ineaca-in-petrol-ieftin.html

Cristian SIMA

Ce s-a întâmplat cu BURSELE ASIATICE ?

şi

CE s-ar putea întâmpla în ROMÂNIA ?

- 26 august 2015 -

Fostul broker Cristian Sima prevede un an 2016 foarte greu pentru România, cu lideri politici depăşiţi de evenimente şi cu puternice mişcări sociale.

Î. (Robert Turcescu) : Mi-aduc aminte de o discuţie pe care am avut-o în iarnă, prin decembrie 2014.

Bursele erau relativ calme, dar îmi spuneai că se apropie un tsunami financiar. Azi se întâmplă.

De unde şi cum de ştiai că se va ajunge aici ? Care erau semnele ?

Cristian Sima (C.S.) : Nu ştiam sigur nimic şi, mai ales, nu ştiam când !

În iarnă, tiparniţele îşi făceau încă efectul. Banii injectaţi de americani în sistem, cam 4,5 trilioane (4.500 de miliarde de dolari), au ajuns în cea mai mare parte în burse şi astfel s-a creat această bulă bursieră.

În primavară, europenii au început şi ei să tipărească vreo 60 de miliarde pe lună şi încă o mai fac şi astăzi. Tiparniţa, fie că-i spune QE sau LTRO tot o metodă artificială e şi la un moment dat sistemul crapă.

Nu combaţi criza economică şi deflaţia tipărind bani, mai ales când aceşti bani nu ajung în economia reală, ci în bursă.

În plus, semnele crizei chinezeşti se vedeau de astă-iarnă.

Î : Ce s-a întâmplat, de fapt, cu bursele asiatice ?

C. S. : Chinezii sunt gambleri de felul lor. Au câştigat ceva bănuţi în ultimii douăzeci de ani şi foarte mulţi au început să investească la bursă.

Partidul Comunist i-a încurajat, ba, chiar mai mult, le-a dat credit să cumpere acţiuni.

Bursa de la Shanghai a crescut cu 150% în mai puţin de un an ! A fost exact ca euforia cu terenurile şi casele de la noi din 2006-2007, când se lua creditul cu buletinul.

Sistemul bancar chinez e foarte şubred, odată cu scăderea cererii pentru produsele chinezești supra-producţia a rămas pe stoc şi societăţile chinezeşti nu mai vând ca altădată.

Indicele Baltic Index, care măsoară volumul transporturilor pe mare, a scăzut din decembrie la minime istorice, semn că din China nu mai vin containere şi că nu mai cumpără petrol.

Preţul petrolului a scăzut tocmai din cauza cererii mici din China.

Este, de fapt, aceeaşi criză, mult amplificată.

Tiparniţele americane, japoneze şi europene au amânat selecţia naturală care ar fi trebuit să existe după criza din 2008, acum ajutoarele au încetat şi, evident, se văd efectele.

Toate ţările au datorii enorme, nimeni nu e solvabil, nici SUA, nici Germania, nici Grecia.

SUA are peste 18 trilioane (18.000 de miliarde de dolari) datorie publică, nu va putea s-o plătească decât dacă apelează la arme.

Î : Ce se va întâmpla în Romania ?

C. S. : România, ca şi în cazul crizei din 2008, pluteşte într-o euforie utopică, fiind convinsă că economia ei duduie, fără să conştientizeze că facem parte dintr-un sistem mult mai mare care ne poate înghiţi, la fel ca în 2008, foarte uşor.

Guvernanţii noştri n-au uitat nimic din 2008, dar nici nu au învăţat nimic, asta ca să-l parafrazez pe Napoleon.

Mişcarea cu tăierea taxelor era binevenită, nu se va mai face, în schimb vom mări cheltuielile prin majorări de salarii, iar peste 6 luni nu vom putea să le plătim pe cele de azi, darămite pe cele mărite !

Î : În acest timp, guvernatorul Isărescu şi BNR par mult mai preocupaţi să rezolve povestea cu Codul Fiscal…

C. S. : Isărescu în 2008, când lumea tăia dobânzile, el încă le mărea. Suntem în 2015 şi dobânzile la leu nu sunt deloc mici, deşi toată lumea le-a dus la zero.

Isărescu nu face politică monetară, ceea ce ar trebui să facă, ci doar manevrează cursul euro-leu.

BNR nu avea ce să caute în discuţia cu Codul Fiscal, nu era treaba ei, treaba ei e politica monetară. Oricum ţinteşte mereu inflaţia şi nu o nimereşte, am ajuns în deflaţie, deşi pârghiile monetare sunt la BNR !

Î : E un an agricol prost, bursa e prăbuşită, dobânzile bancare sunt infime, avem şi un blocaj politic major, nu apar investitori, fonduri europene absorbim cu ţârâita... Cum sună viitorul ?

C. S. : Viitorul e destul de sumbru, anul agricol prost va face ca prognoza de creştere economică să fie mult mai mică în realitate. Cheltuielile vor creşte, investiţii nu se fac, iar ca mai mereu, nimeni nu se ocupă de sectorul privat care ţine în spate toată economia.

Fără a stimula sectorul privat cu taxe mici, nu se va reuşi nimic.

Va fi o iarnă grea şi, mai ales, un 2016 foarte greu.

Î : Ce-ai face dacă ai fi într-o astfel de perioadă prim-ministru sau ministru de Finanţe?

C. S. : Dacă aş avea puterea de decizie aş reduce drastic taxele, mai ales impozitul pe muncă, adică impozitul pe salariu.

Cel mai bine ar fi să mă împrumut cu dobândă fixă acum, dobânzile sunt încă foarte mici, şi apoi aş decide să investim.

Î : Şi tu eşti gambler când vine vorba de bursă. Ai risca acum să cumperi acţiuni? În ce domeniu?

C. S. : Nu aş risca să cumpăr nimic, doar AUR şi CEREALE !

Criza datoriilor suverane se va încheia cu un război, iar sistemul monetar actual va fi înlocuit de altceva, nu ştiu de ce anume, dar cel de azi e obsolet (terminat, învechit).

Bursele nu vor cădea continuu, vor exista şi creşteri violente, poate chiar şi azi să avem una, dar pe termen lung s-a înţeles că tiparniţa nu ne va scoate din criză.

Vor apărea mişcări sociale, mişcări extremiste, xenofobe, criza emigranţilor din Orientul Apropiat şi din lumea arabă nu face decât să le dea apă la moară.

Cred că ar trebui să ne implicăm mult mai mult în viaţa socială şi politică dacă vrem o schimbare reală, altfel vom ajunge să ne spunem un vechi proverb indian care zice că dacă destinul nu te-a facut să râzi, înseamnă că nu ai înţeles poanta !

SURSA : http://www.evz.ro/exclusiv-print-vremea-intrebarilor-cu-robert-turcescu-brokerul-cristian-sima-criza-datoriilor-suverane-se-va-incheia-cu-un-razboi-iar-sistemul-monetar-actual-va-fi-inlocuit-de-altceva.html